
Mă rătăcesc pe un drumul plin de frunze
copaci cu frunzele căzute
un spirit care umblă singuratic
printr-un parc pustiu plin de bănci
bănci goale ce s-au umplut acum de
gânduri de singurătate și nostalgie
unde nu se mai așează nimeni
doar eu, și mă rătăcesc printre gânduri
cum îmi rătăceam acum ceva timp
degetele printre firele tale de păr
și încă simt că mai ești cu mine
mă însoțești de mână printre copacii cei goli
fără sentimente, pustii de gânduri
și doar o rază de soare îmi mai încălzește
pielea înghețată de atâta frig
iar frunzele încă aterizează cu nepăsare
pe banca unde te priveam cândva
cu ochii plini de stele sclipitoare,
păcat că tu zbori și nu te mai întorci
în parcul din care ai plecat cândva
lăsând în urmă doar o umbră lângă o bancă pustie
ce gândul meu însoțește acum...
No hay comentarios:
Publicar un comentario