Despre dragoste si razboi

Stai pe o stancă lângă marea albastră ,
auzi pașii zgomotoși ai mării
apropiindu-se de tine.

Dar azi nu-ți pasă , cerul tot cenușiu
te înconjoară , te asfixie,
încă o lume dărâmată de dorințele
egoiste a oamenilor de rând.

Iar peste tine un pescăruș timid
își înalță zborul, își deschide
aripile și pornește la drum.

Asculți încă o melodie care
te face să plângi , zgomote
și cuvinte poate fără înțeles
pentru unii, dar tu nu faci parte
din ei.

Tu încă mai visezi noaptea
cu o lume mai buna,
încă crezi in oamnii buni
de la care înveți despre dragoste
și lovituri.

Păcat că dragostea nu există
iar razboiul nu-l potem opri noi.