Departe de tine acum, departe,
pe meleaguri străine și pustii
unde, mi-e așa dor de tine,
de parfumul florilor tale, copaci,
persoane, ghioceii de demult,
mi-e așa dor de tine, acum
la mii de kilometri de unde
m-am nascut, de limba și de
persoanele dragi.
Printre străini stau acum ,singură
pe băncile pustii din parcurile
parcă galbene, fără viață sau..sens,
nostalgia mă doare, atât de tare
acum că , mi-e așa dor de tine
acum că amintirile sunt
mai prețioase ca un diamant
acum când gândurile zboară
libere doar ele spre tine,
spre iubirea ce ți-o port, iubire
necondiționată si veșnică căci
tu, doar tu, doar pe tine te mai am
și amintirea ta, într-o țară
îngropată în griji, printre-o
adolescență prea responsabilă
fără grejeli, fără timp de a le face.
Și acum, mi-e așa dor de tine
de copilăria mea lângă tine
lângă dragii mei frați , bunicii
și unchii, fără griji sau lacrimi
doar fericirea absolută
și acum, ce mă fac fără tine?
draga mea țară , unde te-ai ascuns?,
nu mai plânge , căci eu, nu am să te uit.
