Flori de mucegai

Flori de mucegai într-un pahar învechit
martor al atâtor întâmplări, vieți rupte
de sens, iubiri trăite într-un vis;
petale de trandafir pe un pat
vărsate fără ritm într-o melodie
a timpului de mai de mult

Martorul unui anotimp după altul
a unei copilării crispate de țipete,
jocuri înțepenite de o mână de fier
unde râsul era doar un ecou printre
munții bunicului bătrân, neclintit de
vântul anilor.

Martorul unui drum bătătorit de pași
fără sens aparent și fără semafoare
pe marginea străină a unui lac
unde timpul se ascunde de vise
iar lacrima umple lacul sec
între mii de piese.

Martorul silențios a unei bătălii
fără limite și fără arme
cu mii de suflete răpus de
un singur anonim între mii de suflete
rătăcite și zbuciumate de timp
lângă un nor auriu într-o seara
fără bătăile vântului.