Încerci să mergi, să zbori peste nori
dar ceva nu te lasă
te reține printre noi, pe pământ
lângă fulgii de zăpadă pe care îi vezi de la geam
cum se așează încet pe o creangă din acel copac,
copacul copilăriei pe care nici nu ți-o mai amintești,
și lângă el acel leagăn vechi și ruginit în care visai să ajungi aviator,
să zbori departe de tot ce te înconjoară
de tot ce te rănește,
dar un poți, ești legată cu lanțuri
de o lume pe care nu o înțelegi,
dar un mai plânge, lasă tot ce ai trăit,
poate acel fulg de zăpadă e viitorul tău
o parte din ceea ce te poate face fericită
ce te va ajuta să nu mai plângi
și să zâmbești fără lacrimi în ochi.
No hay comentarios:
Publicar un comentario