Drum de foc

Ieși afară în mijlocul nopții
încercând să înțelegi de ce nu mai poți
de ce, după atâta timp nu mai ai forțe
încă nu ai învățat să minți
încă nu știi să plângi fără lacrimi
cu fața la o lună plină
care nu te lasă să deschizi bine ochii
și totuși încă vrei să o mai vezi
te hipnotizează forța și frumusețea ei
atât de diferită de a ta, pe care nici nu o vezi
și încă te simți invizibilă în fața oglinzii
pe care nici tu nu o observi
ești înconjurată de lume, o grămadă
de persoane pe care nici nu le intelegi
persoane care vin și pleacă din viața ta
fără să te afecteze nici pe tine nici pe ei
cei care se uită la tine și atât
și de asta te simți singură printre ei
sunt genul de persoane care nu-ți dau nimic
care încearcă să-ți arate că ei totuși te văd
dar ești prea indiferentă și tu față de ei
pentru că în adâncul inimii știi
că nici ei nu cred ceea ce-ți spun
așa că ridici privirea și mergi, încă un pas
pe drumul de foc pe care tu singură îl așterni.