Te sfărâmi încă o data,
ești un pas mai aproape de cădere
un pas mai aproape de cer
sau de iad,
ce mai contează acum,
aproape că nu mai știu care era diferența,
aproape nu mai știu care este distanța
între inima mea și a ta
sau care era
tot una este, acum e prea târziu
distanța este prea aproape de infinit
prea aproape de imposibil.
Și greșești încă o data
sau una mai puțin ,
ce mai contează acum,
deja nu le mai pot număra
mă simt extaziată de timp,
ruptă de trecerea lui,
încă un loc de care nu-mi voi aminti,
încă un glas pe care il voi rătăci
între mii de amintiri învechite .
Acum mai aștepți un semn,
un singur cuvânt care te va face
să pleci către altă viață ,
încă o moarte fără rost;
fără inima nu mai ești tu și pleci
crispat de soare, iar, ca la inceput
dar nu te mai poți opri, încă nu,
nu mai poți schimba destinul,
căci ecoul vieții următoare de atrage
fără să-i poti rezista ;
nici măcar un minut de rămas bun
fără măcar o urmă care să-mi amintească
trecerea ta pe Pământ .
No hay comentarios:
Publicar un comentario